O invitație primită din partea colaboratorilor noștri basarabeni a avut darul să ne adune din nou sub flamura Tricolorului românesc, de această dată, pe malurile Nistrului, între impunătoarele zidiri fortificate ale Cetății Soroca. În delegație, constituită ad-hoc, cu un număr de patru persoane (cât să încapă în cunoscutul nostru autoturism Dacia-Logan-Confort), au fost incluși câțiva membri ai asociației Uniunea Vatra Românească – Filiala Județeană Botoșani, anume: Florin-Simion Egner, Doru Olinici, Dragoș Teișanu și autorul acestui reportaj, Paul-Mircea Iordache. Așa am pornit în zorii zilei de duminică, 26 aprilie, spre Soroca.
Călătoria, pe o vreme nu prea prietenoasă – un vânt cu rafale de peste 100 km/h, și chiar burniță, pe alocuri, la care s-a adăugat și starea precară a tronsoanelor de drum dintre punctul vamal Stânca-Costești și punctul terminus al călătoriei, Cetatea Soroca –, ne-a permis totuși să „debarcăm” la Soroca în timpul prevăzut, astfel încât, am putut lua parte la întreg șirul de manifestări incluse în program.
Pentru început, am căutat să ajungem, cum era și firesc într-o dimineață de Duminică, la slujba religioasă oficiată de preotul Sorin Huluță, unul din organizatorii manifestărilor din acea zi, parohul Bisericii „Sf. Martiri Brâncoveni”, lăcaș de cult cu o arhitectură specifică bisericilor maramureșene și ai cărei enoriași aparțin, spre lauda lor, de Mitropolia Basarabiei, mitropolie istorică a Bisericii Ortodoxe Române – spre deosebire de anacronica mitropolie de sorginte ruso-sovietică, instalată la Chișinău în 1940 de hoardele armatei roșii staliniste, instituție eclezială care încă mai deține ca enoriași pe unii dintre bieții românii basarabeni.
La Biserica „Sf. Martiri Brâncoveni”, slujba era pe sfârșite (fiind aproape de ora 11,00), dar am mai putut asculta ultimele rugăciuni și, bineînțeles, un „Hristos a Înviat!” cântat de corul acestei mici bisericuțe de cartier sorocean. Am primit (deși cu nevrednicie, pentru că nu participasem la întreaga slujbă) și anafura oferită la sfârșitul oficierii Sfintei Liturghii și chiar o binecuvântare de la preacucernicul preot paroh. La rândul nostru, am oferit un set de reviste Vatra Noastră Românească, preotului, cât și unui grup de enoriașe care se mai găseau prin preajmă – acestea, urmând a se deplasa, într-un alai avându-l în frunte pe preotul paroh Sorin Huluță, pentru depuneri de flori la monumentul Ștefan cel Mare și Sfânt.
Ne-am deplasat apoi și noi spre acel monument, care domină piața centrală a orașului – statuia Ștefan cel Mare și Sfânt –, unde a fost organizată ceremonia depunerii de flori și coroane la soclul monumentului ștefanian. Au participat la solemnitatea organizată de soroceni, sub privirile viteazului Ștefan, drept-credinciosul nostru domnitor: tineri, fete și băieți, îmbrăcați în frumoasele costume naționale românești; o fanfară, ai cărei instrumentiști erau elevi ai școlilor din Soroca; oficialități și asociații culturale. Delegația noastră a adus de la Botoșani și a depus, ca de obicei, o coroană tricoloră, pe panglicile căreia, alături de numele asociației noastre, era înscrisă dedicația omagială: „Glorie Făuritorilor Marii Uniri”.
După momentul solemn de închinare la marele voievod care ne-a lăsat Moldova întreagă, pentru „urmașii urmașilor noștri, în vecii vecilor”, ne-am întors la Cetatea Soroca – măreața construcție medievală fiind înveșmântată, în această zi, cu gigantice benzi tricolore, care coborau din turnuri pe fațade, flancând poarta de acces în fortăreața moldavă. Aprigul vânt, care sufla dezlănțuit, făcea ca giganticele eșarfe tricolore să fluture maiestos din înălțimile turnurilor cetății.
Pătrundem în incinta cetății și observăm o mulțime de oameni aflată într-un amestec multicolor, fremătând ca furnicile în mușuroi. Peste tot, pancarte cu înscrisuri ce îndeamnă la Unire, la înfăptuirea unui stat românesc unic, nu „împrăștiat pe două hărți”; simboluri dacice – cum e capul de lup dacic, din steagul atât de temut al strămoșilor noștri, dar și cușma dacică –, ele însele, aceste însemne, sugerând unitatea poporului român de pe ambele maluri de Prut. Grupuri organizate pe zone teritoriale, purtând plachete cu numele raionului sau al orașului pe care îl reprezentau participanții la manifestarea culturală unionistă, urcând mereu spre „metereze”, au defilat prin fața noastră ca într-un film documentar: Bălți, Orhei, Râșcani ș.a.m.d., participanții voind, toți ca unul, REÎNTREGIREA ȚĂRII. Iată câteva din înscrisurile afișate cu demnitate și mândrie de basarabenii participanți: VREM REUNIREA! ; PENTRU NEAM ȘI ȚARĂ; UN NEAM, O ȚARĂ, O LIMBĂ, UN TRICOLOR!!! ; SOROCA VREA REÎNTREGIREA CU ȚARA!!! ; JOS HOTARUL DE LA PRUT!; UNIȚI SUB TRICOLOR!; PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE!; Toate aceste imperative, subsumate unei idei, care dă și numele alianței de asociații unioniste basarabene: PLATFORMA REÎNTREGIRII NAȚIONALE.
A urmat deschiderea și desfășurarea lucrărilor Forumului Național „Uniți sub Tricolor”, printr-o alocuțiune rostită de Olga Gherghelijiu, Președintele Asociației Obștești „Consiliul Unirii din Soroca”. Desfășurarea plenară a acestei manifestări cvasi-plebiscitare a adus în fața noastră momente înălțătoare, create prin discursurile și mesajele prezentate de participanții la acest forum unionist, texte ce ar înnobila și sălile parlamentului de la București. Trebuie să precizăm că manifestarea s-a desfășurat în incinta circulară a Cetății Soroca, arhiplină cu delegații din raioanele basarabene, precum și cu delegațiile venite de dincolo de Prut, cum era și cea botoșăneană. Condițiile meteorologice erau destul de vitrege – cu rafale de vânt ce făceau din imensele fâșii tricolore pânze de corăbii, iar în anumite momente a căzut și o burniță rece, dar, cu toate acestea, participanții trăiau momentul „la temperatură ridicată”. Scandările care țâșneau ritmic, ca vaporii aflați sub presiune dintr-un samovar în fierbere, atestau această stare.
Discursurile rostite de participanții la Forum le vom publica într-un viitor număr al revistei Vatra Noastră Românească. Tot atunci, dorim să publicăm și textele celor două documente fundamentale, aprobate cu entuziasm de participanți, la încheierea lucrărilor acestui Forum:
- Declarația cu privire la identitatea românească a statului și a majorității populației;
- Apelul Forumului către Parlamentele României și al Republicii Moldova.
În încheierea acestei manifestări, a urmat un program artistic prezentat de formații artistice basarabene, dar, imediat după terminarea manifestării oficiale din incinta cetății, participanții la Forum, printre care și delegația botoșăneană, s-au prins într-o imensă Horă a Unirii, care a făcut înconjurul Cetății Soroca, fortăreață la fel de rotundă ca o horă, de parcă zidurile ei ar fi fost zămislite pe o imensă roată de olar, de mâinile meștere ale unui uriaș – uriași (cum spunea Marele Ștefan, în piesa de teatru „Apus de soare” a lui Barbu Șt. Delavrancea), „pe umerii cărora se sprijină toată Istoria Moldovei”…
Consemnare și fotomontaje: Paul-Mircea Iordache
